Navele de marfă, în special navele de containere, formează coloana vertebrală a economiei moderne, cu aproximativ 90% din toate mărfurile nevrac transportate de navele de marfă. Aceasta se adaugă la un număr mare de cisterne și transportoare de gaze. Din păcate, datorită utilizării motoarelor diesel, acestea emit aproximativ 3,5% din emisiile de CO2 ale lumii în plus față de 18-30% NOx și 9% SOx.
În timp ce trecerea la Diesel cu conținut scăzut de sulf (ULSD) și utilizarea limitelor de viteză au redus o parte dintre acești poluanți, industria de transport maritim consideră că se confruntă cu nevoia de decarbonizare pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul Acordului de la Paris. În esență, aceasta înseamnă găsirea unei modalități de a trece de la motoarele diesel la alternative care au costuri comparabile sau mai mici ale combustibilului, produc puțină sau deloc poluare și nu au un impact negativ asupra logisticii.
Fiind o industrie extrem de competitivă și competitivă, acest lucru pare să pună companiile de transport maritim într-un impas. Cu toate acestea, tehnologia existentă dovedită există deja și poate fi actualizată pe navele de marfă existente.
Deoarece majoritatea mărfurilor nu sunt perisabile, principalul motor al investițiilor în industria de transport maritim este transportul mai multor mărfuri pe o singură navă. Printre navele cu pânze (ambarcațiuni cu cocă de fier) care au supraviețuit până în ultimele decenii ale începutului secolului al XX-lea, au reușit să concureze cu navele cu aburi ale vremii, în principal datorită costurilor de operare mai mici. Cel mai mare așa-numit Windjammer (Moshulu) a fost construit în Scoția în 1903 și încă există.
Pe măsură ce motoarele cu abur au fost rapid înlocuite cu motoarele diesel în anii 1960, în industria de transport maritim și feroviar, motoarele diesel au devenit calul de bătaie al lumii moderne, propulsând totul, de la camioane la trenuri până la cele mai mari nave de containere. Aproximativ în același timp, un salt uriaș în înțelegerea noastră a lumii atomice a condus la multe experimente folosind reactoare de fisiune nucleară ca înlocuitori directe pentru cazanele cu abur din trecut.
Una dintre cele mai cunoscute nave de marfă cu propulsie nucleară timpurie a fost NS Savannah, lansată în 1959. Ca navă demonstrativă mixtă de pasageri și marfă, nu ar trebui să fie profitabilă. Industria de transport maritim va alege în mod colectiv această metodă de propulsie datorită regulilor mult mai simple care guvernează motoarele diesel și prețului scăzut al motorinei, acordând prioritate altor factori.
La acea vreme, nava de containere rusă Sevmorput (lansată în 1986) era singura navă de marfă cu propulsie nucleară în funcțiune din lume. În prezent, este folosit alături de flota rusă de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară pentru a realimenta stațiile de cercetare rusești din Antarctica.
Noul spărgător de gheață Project 22220 este echipat cu un RITM-200 SMR (reactor modular mic) cu un ciclu de realimentare de 7 ani similar cu ciclul multianual al combustibilului Sevmorput. În acest mediu, poate fi benefică eliminarea costurilor de alimentare cu combustibil, creșterea capacității de încărcare utilă și simplificarea logisticii.
După cum am menționat mai devreme, companiile de transport maritim nu sunt interesate de risc dacă acesta poate fi evitat. Odată cu apropierea termenului limită de la jumătatea secolului aproape de zero, oamenii sunt dispuși să investească în schimbare, dar numai pentru moment. Aici se confruntă afirmațiile uriașe – cum ar fi lucrarea IEEE Spectrum din 2018 privind tranziția la hidrogen și pile de combustibil – se confruntă cu o cerere foarte dificilă.
Documentul afirmă că o navă de marfă modificată plină cu celule de combustibil, baterii și rezervoare de stocare cu hidrogen ar putea, teoretic, să aibă suficientă putere pentru a ajunge în următorul port. Acest lucru indică o serie de factori negativi, scurgeri de hidrogen care pot determina eșuarea navelor de marfă, necesitatea de a reumple hidrogenul comprimat înalt în fiecare port și hidrogenul comprimat (cu pereți groși) care ocupă mult spațiu din rezervor. De asemenea, nu este un sistem compatibil cu transmisia turbo-electrică care ar necesita modernizarea extinsă a navelor de marfă existente.
Ultimul cui în sicriu este lipsa infrastructurii de bunkerare în porturile din întreaga lume, faptul că aproape tot hidrogenul este produs în prezent din metan fosil (“gaz natural”) prin reformare cu abur și surse similare. În esență, această tranziție va fi una dintre multele investiții globale necunoscute, cu risc ridicat, costisitoare și profituri incerte dacă decurge conform planului.
În timp ce industria de transport maritim a preferat în mare măsură să folosească combustibil marin ieftin pentru navele sale de marfă, utilizarea propulsiei nucleare a fost o parte integrantă a celei mai puternice armate din lume încă din anii 1950. Deși un submarin diesel este util, nu poate rămâne scufundat zile întregi și trebuie alimentat în fiecare săptămână, nu la fiecare câteva decenii. În mod similar, transportoarele de tip CATOBAR necesită atât putere, cât și realimentare, ceea ce poate face conflictul destul de ciudat atunci când un transportator prețios rămâne fără combustibil.
Dacă ar fi adoptat în contextul unei nave de marfă și presupunând reactoare marine precum cele utilizate în SMR-urile RITM din Rusia cu 20% uraniu-235 slab îmbogățit (comparativ cu > 90% pentru unele reactoare navale americane), logistica realimentării ar fi limitată la un o singură oprire de realimentare aproximativ o dată la șapte ani, timp în care combustibilul va fi schimbat. Dacă ar fi adoptat în contextul unei nave de marfă și presupunând reactoare marine precum cele utilizate în SMR-urile RITM din Rusia cu 20% uraniu-235 slab îmbogățit (comparativ cu > 90% pentru unele reactoare navale americane), logistica realimentării ar fi limitată la un o singură oprire de realimentare aproximativ o dată la șapte ani, timp în care combustibilul va fi schimbat. Если принять условия грузового корабля и принять морские реакторы, подобные тем, котсоры тем, котосоры х ММР РИТМ с 20% низкообогащенного урана-235 (по сравнению с >90% для некоторынх воравнению воравнению), логистика перегрузки будет ограничена до разовая остановка для дозаправки примерно раз в семь лет, во время которой топливо будет заменено. Dacă sunt acceptate condițiile navelor de marfă și sunt acceptate reactoare maritime precum cele utilizate în SMR rusești RITM cu 20% uraniu-235 slab îmbogățit (comparativ cu > 90% pentru unele reactoare navale din SUA), logistica de realimentare va fi limitată la o oprire unică. pentru realimentare aproximativ o dată la șapte ani, timp în care combustibilul va fi înlocuit.如果采用货船环境，并假设像俄罗斯RITM SMR 中使用的船用反应堆，含有一20% 斯25齄皓用的船用反应堆，含有20% 斯25齄皓皓的船用反应堆之下，一些美国海军反应堆> 90%），燃料补给的物流将仅限于一次加油大的物流一次加油大每七年停止一次，在此期间将更换燃料。如果采用货船环境，并假设像俄罗斯RITM SMR 中使用的船用反应堆，含有一20% 斯25齄皓用的船用反应堆，含有20% 斯25齄皓皓的船用反应堆之下，一些美国海军反应堆> 90%），燃料补给的物流将仅限于一次加油大的物流一次加油大每七年停止一次，在此期间将更换燃料。 Если принять средpreze грузового корабля и предоложить, ччо морской реактор, пооble т тому, который ian Р ритmis, содержащея 20 % ноу-235 (по савнению с> 90 % для некоторых реак..tate дной заsterаккой приmiseрно каждые семь лет, в течение которых топливо будет заменено. Presupunând un mediu de navă de marfă și presupunând un reactor marin ca cel utilizat în SMR RITM rusesc care conține 20% LEU-235 (comparativ cu > 90% pentru unele reactoare ale Marinei SUA), logistica de realimentare ar fi limitată la o realimentare aproximativ la fiecare șapte. ani în care combustibilul va fi înlocuit.Dacă se folosesc reactoare cu sare topită sau cu pat de pietricele, realimentarea se poate face mai flexibil, reducând timpul petrecut în proces.
Un alt avantaj al folosirii unui sistem de propulsie nucleară este că combustibilul are o densitate de putere foarte mare, deci nu este nevoie de un rezervor de combustibil. În schimb, reactoarele și turbinele cu abur ar putea înlocui motoarele diesel de dimensiunea clădirii pe navele portacontainere, cum ar fi Wärtsilä RT-flex96C de 13,5 metri înălțime și 26,5 metri lungime. Prin urmare, o modernizare nucleară ar plasa motorul și combustibilul în același spațiu cu blocul motor original, crescând astfel capacitatea de transport.
Deoarece țările au folosit reactoare marine într-o varietate de situații începând cu anii 1950, riscurile și beneficiile sunt bine cunoscute, făcându-le la fel de celebre precum motoarele diesel pe care le vor înlocui.
În ultimii ani, utilizarea energiei nucleare a căpătat o nouă dimensiune în industria de transport maritim. Un obstacol major, subliniază persoanele din interiorul industriei, este lipsa legislației Organizației Maritime Internaționale (IMO) în acest domeniu, utilizarea propulsiei nucleare pe navele de război este în prezent luată în considerare. Cu toate acestea, acest lucru s-ar putea schimba rapid, a declarat Andreas Sohmen-Pao, președintele companiei de transport maritim BW Group. Potrivit acestuia, avantajele unei centrale nucleare sunt evidente, mai ales costurile de operare reduse.
Fără a fi nevoite să facă față costurilor recurente de realimentare, navele de marfă cu propulsie nucleară vor fi efectiv gratuite după o investiție inițială. Acest lucru va permite navelor de marfă să se deplaseze mai rapid, în unele cazuri cu până la 50% mai rapid, fără a ține cont de emisiile poluante sau de costurile combustibilului. Sau, pentru a spune mai simplu, presupunând că timpul de tranzit pentru o navă de containere din China către SUA este de trei săptămâni, o creștere a vitezei cu 50% ar reduce acest timp cu o săptămână întreagă.
Din punct de vedere economic, rămâne faptul că industria de transport maritim trebuie să reducă rapid emisiile. Deoarece industria este opusă riscurilor, orice schimbare ar trebui să fie treptată și bine planificată, iar soluțiile temporare sunt mai probabil să fie binevenite decât eșecurile revoluționare. Aici, tehnologiile fiabile și dovedite, cum ar fi propulsia nucleară, pot oferi ceea ce este necesar. Aceste fapte au fost recunoscute de societatea britanică de clasificare marină Lloyd's Register atunci când au rescris regulile după ce au primit feedback de la membrii lor. Lloyd's a spus că se așteaptă să „vadă nave cu propulsie nucleară de-a lungul anumitor rute comerciale mai devreme decât se așteaptă mulți în prezent”.
În funcție de modul în care decurg lucrurile, s-ar putea să vedem că industria de transport maritim nu numai că devine fără emisii de carbon în timp record, dar face rutele de transport maritime mai rapide și mai fiabile decât oricând. Deoarece navele de marfă sunt libere să se deplaseze în funcție de vreme și de traficul local, comandarea câtorva gadgeturi din cealaltă parte a lumii poate dura mult mai puțin, totul fără a lua în considerare impactul asupra mediului al transportului în prezent.
Există un alt tip de „transbordare” – o navă de croazieră, care este, de asemenea, foarte necurată, mai ales când portul este inactiv. Dacă aceste nave ar înceta să arunce eșapament diesel negru în timp ce navighează pe lângă insule idilice, croaziera ar putea părea mai puțin decadentă.
Un lucru pe care nu l-ați menționat este numărul de țări care spun că nu există nave nucleare în apele/porturile mele. Cel puțin nu am văzut instrucțiuni specifice.
Nu m-aș mira dacă s-ar dovedi că există doar câteva locuri care spun „nu, nu în orașul meu”. Vedeți cum companiile reduc bugetele în stânga și în dreapta înregistrându-și navele în locații dubioase pentru operațiuni mai ieftine.
Este nedrept să spunem că multor locuri se tem să aibă o experiență precum cea pe care a avut-o Beirut la începutul acestui an. (Chiar dacă reactorul navei nu a fost construit pentru a construi o bombă, politica și opinia publică sunt adesea mai puternice decât inginerie atunci când vine vorba de ceea ce este practic/inacceptabil.)
Ca să nu mai vorbim de toate țările care dau vina pe alte țări și spun că navele nucleare nu pot intra în porturile altor țări. (Dacă te încurci în diplomația nucleară internațională... transportul internațional probabil nu va deveni mai ușor...)
Marinele/navele de război cu propulsie nucleară sunt mai ușoare, deoarece o țară nu poate conduce direct o navă de război în portul altei țări fără o permisiune specială. (Acest lucru este de obicei considerat extrem de suspect și uneori considerat un act de război. Adică, diplomația internațională a situației este mai evidentă sau permisiunea nu a fost primită și există o mare probabilitate ca un război să aibă loc, sau există permisiunea de a lua o barcă nucleară prin apele unei țări străine Dar dacă acesta nu este un război și o persoană conduce o mașină de război pe teritoriu străin fără permisiune, atunci este mai bine să ai o limbă de argint sau o explicație bună. / justificare și plecați înapoi, dacă nu este dat permisiunea.)
> Nu ar fi nedrept să spunem că multor locuri s-ar teme să aibă o experiență similară cu cea prin care a trecut Beirutul la începutul acestui an. > Nu ar fi nedrept să spunem că multor locuri s-ar teme să aibă o experiență similară cu cea prin care a trecut Beirutul la începutul acestui an. > Было бы несправедливо сказать, что многие места боялись бы получить подобный опый опырить опырить начале этого года. > Ar fi nedrept să spunem că multe locuri s-ar teme să aibă aceeași experiență pe care a avut-o în Beirut la începutul acestui an. > 可以说很多地方都害怕有与贝鲁特今年早些时候经历的类似的经历＼的经历＼的经历，今年早些时候经历的类似的经历＼的经历＼的经历，与倹倶乬年早些时候经历的类似 > 可以说很多地方都害怕有与贝鲁特今年早些时候经历的类似的经历＼的经历＼的经历，今年早些时候经历的类似的经历＼的经历＼的经历，与倹倶乬年早些时候经历的类似 > Несправедливо говорить, что многие места боятся получить опыт, подобный тому, что многие места боятся получить опыт, подобный тому, что многие места получить опыт го года. > Nu este corect să spunem că multor locuri se tem să aibă o experiență precum cea pe care a avut-o Beirut la începutul acestui an.(Chiar dacă reactorul navei nu a fost construit pentru a construi o bombă, politica și opinia publică sunt adesea mai puternice decât inginerie atunci când vine vorba de ceea ce este practic/inacceptabil.)
Nu trebuie să fie o bombă. Chiar și topirea, exploziile convenționale și dispersarea sau inundarea materialelor nucleare pot provoca daune semnificative. Acesta rămâne un risc serios.
De asemenea, va duce la proliferarea materialelor nucleare în cantități mari, iar toate utilizările materialelor nucleare sunt acum bine protejate. Iar navele de marfă nu sunt foarte sigure și vizitează țări cu probleme. Nu, bombele cu fisiune nu pot fi fabricate din acest material. Dar îl poți folosi pentru a face bombe murdare.
Apa de mare este un bun scut împotriva radiațiilor. Dacă reactorul începe să se topească, există un sistem care poate scufunda întregul nucleu în adâncurile oceanului. Poate fi agățat acolo și apoi restaurat folosind containere special echipate. Pare murdar, dar nu este.
Sunt destul de sigur că avem un reactor rezistent la topire undeva pe planșa de desen. Deci acesta ar putea fi un punct discutabil.
> Dacă reactorul începe să se topească, există un sistem de scufundare a întregului nucleu în adâncurile oceanului.
Trebuie să îl gestionați de pe un computer cu interfață vocală. „Computer, miez pop warp. Autorizează-l pe Janeway Omega Seven Nine”
Atât SUA, cât și Rusia au reactoare nucleare care s-au scufundat pe fundul oceanului fără efecte negative și sunt inofensive și există de zeci de ani.
> destul de sigur că avem undeva reactoare rezistente la topire pe planșa de desen. > destul de sigur că avem undeva reactoare rezistente la topire pe planșa de desen. > Почти уверен, что у нас где-то на чертежной доске есть защищенные от расплавления реактор. > Sunt sigur că avem reactoare rezistente la topire undeva pe planșa de desen. > 很确定我们在某处的绘图板上有防熔毁反应堆。 > 很确定我们在某处的绘图板上有防熔毁反应堆。 > Почти уверен, что у нас где-то на чертежной доске есть защищенный от расплавления реактор. > Sunt sigur că avem un reactor rezistent la topire undeva pe planșa de desen.Deci acesta ar putea fi un punct discutabil.
* Umpleți automat cu freza dacă există o problemă * Evacuați automat din barcă dacă există o problemă * Depozitați într-un „sarcofag” din plumb sau orice alt material, unde există doar apă și cablu de control (și orice conductă cu robinete automate etc.) ).
Acest lucru (și altele asemenea) face ca, dacă ceva nu merge bine cu reactorul, acesta cade pe fundul oceanului, reacția se oprește, nu poluează mediul în niciun fel, ci doar sta inert până când este reparat (sau, dacă este suficient de adânc, poate rămâne acolo...). Dacă este înconjurat de sticlă sau beton, poate sta acolo timp de mii de ani fără a pune în pericol mediul înconjurător...
De asemenea, puteți implementa cu ușurință o funcție de „întoarcere” în cazul în care trebuie să ejectați: * Eliberează automat linia împreună cu geamandura, astfel încât este ușor de găsit și nu trebuie să o căutați pe fundul mării * Unitate de flotabilitate suplimentară preliminară , la cerere Aerisire (sau într-o lună), probabil folosind un fel de sistem/reacție chimică.
Deci, dacă este aruncat, tot ce trebuie să faceți este: 1. Prindeți o linie atașată de geamandură și trageți-o la suprafață cu o barcă de salvare sau 2. așteptați (sau solicitați) ca flotorul să se umfle atunci când plutește. . restaurați-l de suprafață
Toate acestea sunt foarte ieftine în comparație cu beneficiile în ceea ce privește economia de combustibil și viteza crescută, ceea ce sper că poate face totul foarte sigur.
Reactorul de putere redusă proiectat corespunzător, care este necesar aici, poate fi făcut cu ușurință și nu se va topi chiar dacă încercați să-l distrugeți. Poate fi folosit în continuare ca parte a unei bombe murdare etc., dar eliberarea accidentală a materialului nuclear dintr-un reactor construit corespunzător ar face cu ușurință acest lucru „imposibil”.
Orice inundație nu contează cu adevărat – adâncimea oceanului în jurul locului prăbușirii va fi puțin mai caldă decât ar trebui să fie timp de decenii/secole – acest lucru se întâmplă peste tot fundul mării din alte motive. Cantitatea foarte mică de material radioactiv din oceanul adânc nu afectează cu adevărat capacitatea apei de a-l absorbi.
Dacă reușiți să-l pulverizați într-un aerosol, nu va face prea mult rău sănătății zonei afectate și nici nu va oferi niciun beneficiu celor suficient de nefericiți să o inhaleze. Dar niciodată nu este atât de rău, pentru că reactoarele ar fi foarte mici – lumea este deja plină de radioactivitate, iar răspândirea unei cantități atât de mici de radioactivitate pe orice zonă semnificativă ar fi relativ rapidă, nu mult mai rău decât fundalul normal, dar în zone mai mici și, în același timp, este rău pentru letalitate rapidă în comparație cu metodele mai simple – dacă într-adevăr vrei să te intimidezi cu un simplu atac cu gaze explozive distribuite – o poți face de la raft Aterizează ceva, astfel încât să nu trebuie să întârzii barca și scoate-i miezul pentru a-ți face bomba murdară – doar fii suficient de atent pentru a vinde cantități mari de reactivi obișnuiți, astfel încât să nu fii prins.
După părerea mea, cel mai ușor combustibil marin sunt probabil pulberile metalice – au spațiu și combustibil pentru modernizare, iar pulberile metalice pot fi ușor transformate în pulberi metalice în cantități mari, gata să fie reoxidate din excesul de electricitate din rețea. Nu există obiecții la navele nucleare și le văd aspectele pozitive, dar, în principal, din motive politice și sociale, ele trebuie să depășească obstacole semnificative și, cu cât furnizați mai multe materiale nucleare în vrac, cu atât sunt mai multe șansele de a fi utilizate abuziv. ucigașul furtiv este cu adevărat înfricoșător.
„Orice inundație nu contează cu adevărat – adâncimea oceanului în jurul locului prăbușirii va fi puțin mai caldă decât ar trebui să fie timp de câteva decenii/secole.”
Cred că se scufundă cel mai des în ape puțin adânci lângă coastă sau în locuri precum zonele de pescuit (la urma urmei, bărcile nu se scufundă fără motiv, de cele mai multe ori pentru că se lovesc de ceva ca o stâncă).
Nu sunt sigur dacă locuitorii unui oraș-port vor fi fericiți să afle că un naufragiu a aruncat nucleotide în largul coastei de zeci de ani/secole.
Nu-mi pot imagina ce probleme va avea un grup de nave nucleare aflate în mâinile unei companii comerciale private care a decis să-și înregistreze navele în Côte d'Ivoire pentru a economisi bani.
Dacă nu se scufundă într-o deltă a unui râu sau într-un port în sine atât de puțin adânc încât nu prea conta, apa ar absorbi toată radiația, astfel încât oamenii să fie în siguranță. Pescuitul poate avea de suferit, dar din moment ce peștii locali trebuie să fie incomozi în apă mai fierbinte, ei nu stau nici în zonele fierbinți, bărcile de pescuit nu pescuiesc acolo unde nu există, iar plasele lor se blochează în navele scufundate.
Cu toate acestea, sunt pe deplin de acord cu notspam că, dacă nu este bine controlat și reglementat la nivel internațional, companiile mai puțin precaute vor reprezenta un pericol - deși motivul pentru care centralele pe cărbune nu sunt înlocuite cu nucleare este din cauza complexității și complexității absolute. necesare pentru a produce GW. O armă potențială... proiectarea unui reactor pentru a genera energie care să rămână suficient de fierbinte pentru a alimenta turbinele necesare pentru a alimenta nava necesită mult mai puțin timp și nu ar fi generarea de energie de calitate pentru arme (adică, poate, dar nimeni nu vrea să o facă). lucrul cu ea nu are nimic de-a face cu nava sau, în acest caz, aproape de apele acesteia)
Utilizați doar un reactor cu sare topită precum LFTR, orice deteriorare a acestuia va topi reactorul de descărcare de plută și va cădea în reținerea de mai jos, unde se va solidifica. Curățați-l, tăiați-l în bucăți mici și pompați-l înapoi într-un alt reactor LFTR. În ceea ce privește navele de marfă care vizitează țări dubioase, doamne, nu vorbim despre nave de marfă pierdute, ci despre nave precum Emma Maersk sau CSCL Globe, care sunt de două ori mai mari decât portavionul cu propulsie nucleară Nimitz. . Nu merg în zonele cu probleme, au programe încărcate și programe pe rute fixe și chiar și numărul de porturi care pot deservi aceste locuri este foarte limitat.
Ora postării: 16-sept-2022